Îmi place forfota fiecărei sărbători. Mi se pare că fiecare dintre noi iese din rutină și are un scop clar. Asta este de bine, atâta vreme cât nu e nimic forțat, exagerat, peste măsură în aceste acțiuni. Discuțiile sunt aceleași, de cele mai multe ori legate de meniu sau de procurarea alimentelor, de destinațiile în care îți vei petrece zilele de Paște, de persoanele alături de care dorești să te afli. Sunt firești și poate că tocmai această repetitivitate îmi dă și o stare de liniște, siguranță, confort, ca și în cazul copiilor care sunt bine cu ei înșiși atunci când sunt în mediul lor, urmându-și tiparul.
De-a lungul anilor am simțit Sărbătorile de Paște diferit, în funcție de vârstă, de interese, de prieteni.
La 20 de ani Paștele însemna întâlnirea cu prietenii, noaptea de Înviere era o ocazie bună pentru noi de a petrece timpul vorbind, râzând, simțindu-ne bine unii cu ceilalți, fără ca părinții noștri să intre în panică pentru că ne aflam pe străzi la două dimineața.
La 30 de ani Sărbătorile de Paște au însemnat mese întinse, prieteni sau rude, oameni apropiați, bucate alese și cu grijă pregătite pentru a-mi demonstra abilitățile culinare și statutul meu de ”gospodină desăvârșită”. Zile senine în care aveam ocazia de a ne simți oameni în toată firea, la casa noastră, cu copii și capabili să organizăm, fără niciun ajutor, aceste sărbători.
Acum, aproape de 40 (mai e puțin până acolo 🙂 Sărbătorile de Paște înseamnă pentru mine zile de calm și bucurie mută, simțită până în străfundurile inimii privindu-i pe ei, pe ai mei. Stare de fericire creată de zile petrecute împreună pentru pregătirea bucatelor, care acum nu mai sunt atât de multe, diverse, numeroase, ci mai degrabă sunt mai atent făcute și asezonate cu multe istorisiri, amintiri, depănate copiilor. Cozonacul are acum mai mult gust pentru că la frământat s-au amestecat printre mâinile noastre, două perechi de pumnișori mici și dornici să contribuie la gustul lui, fără să mă mai gândesc o secundă că se vor murdări sau că nu va mai crește aluatul. Bucățica de cozonac este și mai savuroasă acum, când mestecând-o mai găsesc câte o coajă de nucă, uitată de către unul dintre copii în etapa de curățare a acestora. Ouăle sunt și mai arătoase când știu că au fost trudite de ei doi, că oricât au încercat să le păstreze intacte, tot s-au spart și chiar sunt haioase, așa știrbe, râzând către noi din coșul în care au fost așezate.
Știu acum că Paștele nu are nicio legătură cu imaginea pe care mă străduiam să o construiesc pentru cei din jur, ci are legătură cu ceea ce simt eu și cei aproape mie. Că este despre înțelegere, armonie, calm, suflet, îngăduință. Că a fost musai să petrec sărbătorile și ca la 20 de ani, și ca la 30 de ani, pentru a simți ceea ce simt acum. Că nu trebuie să îmi irosesc timpul judecând ci iubind, căci Sărbătorile de Paște înseamnă IUBIRE!
Vă doresc să aveți parte de Sărbători fericite, petrecute după sufletul vostru și alături de cine vă este drag!
