Vă mai amintiți cam cât a durat să învățăm să scriem cuvântul ”mama”?! După mine aproximativ 2 luni ale primului trimestru din clasa întâi. Întâi am învățat să scriu bastonașe, apoi cârligașe, silabe și mult mai târziu cuvântul. A fost un proces de învățare care a durat, în care a fost nevoie de răbdare, atenție, implicare, încercare, revenire, încurajare, susținere. Cam așa cum se întâmplă cu ai noștri copii când învață să meargă în picioare. Până sunt siguri pe ei și o pornesc la fugă sunt destule etape pe care trebuie să le parcurgă.
Sunt mulți părinți care își doresc ca cel mic să adore să citească sau să i se citească, să asculte cu nesaț povești, experimente uluitoare, cercetări, studii și tot felul de lucruri importante, serioase, care să-l ajute să-și croiască un viitor minunat. E de înțeles. Și eu am acest gând. Daaar, pentru ca lectura să fie un obicei în viața copiilor noștri trebuie să avem în vedere câteva aspecte și mai presus de orice faptul că lucrurile se fac în timp, cu răbdare, dedicație, cam așa cum vă descriam puțin mai sus despre scrierea unui cuvânt.
Câteva sugestii:
- Să se citească în casă! Altfel spus, părinții sau persoanele care petrec timp cu cei mici să citească, să prețuiască lectura, să cunoască însemnătatea acesteia. De regulă, cei mici fac ceea ce facem și noi, cei mari. Dacă părinții obișnuiesc să citească, să discute pe marginea unor cărți sau a unor informații de actualitate, încet-încet și cei mici vor deprinde aceste obiceiuri. Vor fi interesați de subiectele de discuție, vor face singuri cercetări în acest sens. Altfel spus, există mai multe șanse ca cel mic să fie interesat de lectură dacă în familia lui se obișnuiește acest lucru. De exemplu, oricât de mult mi-aș dori eu să am sportivi de performanță din copiii mei, știu că e puțin probabil să se întâmple asta atâta vreme cât eu nu fac sport. Mi-e drag și admir familiile în care se fac plimbări cu bicicleta, în care se aleargă, le spun copiilor mei cât e de sănătos, și cam atât. Prin urmare, nu mă aștept la minuni!
- Să existe interes pentru lectură din partea adulților! Ok, am stabilit anterior că e mai simplu pentru cel mic să dezvolte dorința spre lectură într-un mediu în care se citește. Dar, dacă nu se întâmplă asta (cum este cazul meu cu sportul) ce fac?! Manifest interes pentru citit. Poate nu reușesc să citesc zi de zi, poate nu am un program bine stabilit pentru asta pentru că sunt atâtea de făcut, dar arăt prețuire și respect pentru cei care citesc, pentru cărți, reviste. Înțeleg importanța cititului pentru orice doresc să fac eu în viață, știu că se poate trăi și fără a citi, dar se trăiește mai bine atunci când ești informat, ești interesat de ce se întâmplă în domeniul în care ești pasionat sau în care lucrezi. Copilul simte aceasta atitudine, o vede și în mare parte din situații o va prelua! Dacă în casă există reticență, se denigrează constant lectura, învățarea, se spun vorbe de genul ”Ce, nu ai văzut atâția fără carte care au reușit?!” atunci nu trebuie să ai așteptări prea mari din partea copilului tău.
- Să se creeze contexte în care copilul să întâlnească oameni ce i-ar putea stimula interesul pentru lectură! Adică, întâlniri cu prieteni cărora le place să citească, care să fie capabili să povestească celui mic lucruri interesante pentru el. Copilul să meargă, să se afle în medii cu oameni capabili să stârnească în el un minim interes pentru lectură, citit, cărți, persoane care știu și fac asta cu dăruire (de tipul cercurilor pentru lectură).
Pentru mine lectura înseamnă viață. Este pasiunea mea cea mai mare, cea care a făcut ca pentru o bucată importantă din viața mea să fiu și profesor de limba și literatura română, adică persoana aceea care dădea elevilor liste lungi de cărți pe care să le citească și îi chinuia în vacanțele de vară. Și pentru că iubesc literatura, n-am conceput o secundă ca ai mei copii să nu fie atașați de cărți. Chiar și așa, tot am avut emoții. M-am muncit cum să fac să fie bine, să le placă, să nu se transforme în chin.
Ce-am făcut și ce-am înțeles eu:
- Cărțile au fost prezente lângă ei de la începuturi! Îmi amintesc perfect că Dariei i-am luat prima carte când avea ea aproape 7 luni. Era cartonată și prinsă în spirală. În primă etapă i-a servit drept unealtă de calmare a gingiilor. Eu aflasem în facultate la cursul de Psihologie (adică pe vremea când ea nici nu exista în plan) că în primii 3 ani de viață creierul copilului atinge aproape 90% din dimensiunea pe care o va avea ca adult. Mi s-a părut Wooow! Adicătelea, primii 3 ani de viață ai copilului meu sunt vitali pentru o dezvoltare armonioasă. Și cum printre celelalte aspecte pe care le aveam în mintea mea de mamă (stare de sănătate, alimentație corectă, dragoste) exista și dorința de a-i dezvolta o minte bună, eu îi citeam, cântam foarte des. Luam carticica dintre gingiile ei și îi citeam poezioarele, sigură fiind că mă înțelege.
- Cărți cu imagini și care imită sunetele! Când aveau între 1 și 3 ani, printre celelalte jucării aveau și cărți cu animale, păsări, care imită diverse sunete. Aveam grijă să le strecor în micul lor univers cărți pe care le prezentam cum puteam eu mai bine, folosind diverse tonalități, strâmbându-mă când era nevoie, imitând personajele în așa fel încât totul să fie ca un spectacol demn să mențină auditoriul atent la ce se întâmplă și ce urmează. Interacțiunea lor cu cărțile la această grupă de vârstă era de câteva ori pe săptămână, atunci când aveau chef să asculte, să participe la activitate. Dacă nu, făceam alte lucruri împreună.
- Lectura de seară! Aaaa, cât îmi place ritualul acesta. Și pentru Daria și pentru Rareș am implementat acest obicei cam în perioada în care i-am mutat în camerele lor. Și pentru ca despărțirea de noi să fie mai ușoară pentru fiecare dintre ei, pe rând, am introdus acest obicei absolut minunat (și pentru mine) despre care am mai scris aici. Acum îi citesc lui Rareș la somn, Daria deja a depășit vârsta. El își alege povestea, stabilim împreună un număr de pagini pe seară, citesc, el ascultă, apoi vedem ce a înțeles, adică el spune ce a reținut, ce i-a plăcut, mai schimbă etapele, eventual finalul și în acest mod aflu și eu cu ce-a rămas din poveste. Este o mare bucurie pentru mine să văd că îmi cere el să citesc. Am avut oarece îndoieli, dar cui nu-i plac poveștile?!
- Implicarea lor în alegerea cărților! După ce Daria a împlinit 7 ani, făceam comandă de cărți împreună pe diverse site-uri specializate. Aveam eu câte o listă de cărți în cap, dar gândindu-mă că totuși ea este cititoarea am preferat să-i dau mână liberă în alegeri. Așa am aflat și eu de ”Jurnalul unui puști”, ”Însemnările unei puștoaice” cu care la început n-am fost foarte de acord (ce va învăța copilul meu din asta? Ce limbaj mai este și ăsta?) daaar m-am temperat și mi-am zis că e un câștig faptul că le citește singură la acea vârstă. Și am lăsat-o, dar din când în când o verificam să văd ce-a înțeles.
- Schimb de lecturi! Acum sunt la etapa în care citesc și eu din cărțile pe care Daria le citește și invers, îi dau pasaje, articole să le citească și schimbăm opinii. Este absolut minunat pentru mine ca mamă să pot împărtăși impresii de lectură cu propriul copil. Uneori și mie mi se pare că visez… Pe lângă faptul că aud o opinie diferită, onestă, am avut multe situații în care am aflat lucruri total noi. Daria folosește și tehnologia modernă pentru a citi și astfel are acces la informații din diverse domenii. Îmi trimite pe WhatsApp tot felul de link-uri cu articole pe care le consideră demne de citit și astfel, mă simt și eu ancorată în actualitatea ei, a vârstei ei.
Așa ca de final, sunt conștientă de faptul că se poate trăi și fără lectură, că sunt mulți oameni care duc o existență cinstită și fericită și în absența cărților, dar la fel de bine știu că trăim timpurile în care cei ce dețin puterea sunt cei ce dețin informația. Ori informația vine de cele mai multe ori din citit, din lectură, din documentare. Și la fel de bine știu că o persoană care poate să se exprime bine gramatical, care are un vocabular dezvoltat are toate șansele să deschidă mai multe uși și să fie bine primit.
Interesul și dragostea pentru lectură vin în timp, cu răbdare și perseverență și mai ales cu multă încurajare și susținere din partea celor dragi.
Sursa foto: https://pixabay.com/en/book-old-clouds-tree-birds-bank-863418/
