Sărbătoarea de Crăciun aduce cu sine şi binecunoscutele serbări sau petreceri, făcute ba în clasă, ba în sala de festivităţi ori cea de sport, ba la locuri de joacă, cert este că fiecare încearcă să marcheze momentul cum poate mai bine şi bine face 🙂 Pentru cei mici bucuria de a fi actori pentru o jumătate de oră este inegalabilă. Cred însă, că de pe la clasa a doua încolo, serbările nu mai au acelaşi farmec pentru copii. Dacă mă înşel, vă rog să mă trageţi de mânecă.
Pentru noi acest Crăciun a fost marcat cu totul diferit şi m-am gândit să împărtăşesc experienţa, tocmai pentru că eu am aflat ceva lucruri noi care ar putea fi utile cuiva.
La cursurile de dans, profesorul a propus să organizăm o petrecere de Crăciun. Nimic nou, până aici, dar e musai să subliniez că s-a dorit petrecere şi nu serbare. Adică, copiii au fost împărţiţi în grupe de câte patru şi au avut de pregătit o coregrafie pe baza paşilor de dans învăţaţi la antrenamente. Totodată, s-au împărţit bileţele cu numele lor pentru a pregăti daruri surpriză unii altora. Au avut aproape trei săptămâni la dispoziţie, timp în care şi-au căutat singuri melodiile, s-au întâlnit pe la sală, pe acasă, fiecare grup cum a putut şi au repetat intens pentru petrecere. Noutatea, cel puţin pentru mine, a fost legată de noi, părinţii, care am fost implicaţi în pregătirea unei surprize. O coregrafie pe o melodie în vogă.
Cum s-au derulat lucrurile?
Trei sâmbete la rând, vreo unsprezece mămici şi un tătic ne-am întâlnit cu proful la sala de antrenamente. Am învăţat împreună paşi de salsa şi de samba, adică exact ce fac ai noştri copii la antrenamente, am stat aproape două ore de fiecare dată şi am muncit intens. Nu-i bai, am avut grijă să mai piperăm antrenamentul cu glumiţe ca să avem forţă, dar un lucru e sigur: am reuşit să învăţăm coregrafia. Nu aşa cum şi-ar fi dorit proful, dar suficient cât să nu ne facem de ruşine în faţa copiilor. Ce poţi să faci cu o gaşcă de părinţi, care de obicei dansează doar la petreceri, care vin la antrenamente cu gândul la mâncarea lăsată pe foc acasă şi geamurile nespălate tocmai în ajun de Crăciun?!
Ce-a ieşit?
A venit şi ziua cea mare. Ne-am gătit odraslele de petrecere, ne-am aranjat şi noi cât am putut de bine ca să nu speriem fotograful, am luat darurile şi ne-am prezentat la sală. Forfotă mare, veniseră şi prieteni, şi bunici şi soţi. Ne-am bucurat de coregrafiile copiilor care au fost tare bine executate, i-am aplaudat, am dansat cu ei de pe margine. Dar a venit şi momentul nostru, al părinţilor-dansatori pentru 2 minute. Am adunat toţi copiii pe scenă, care erau surprinşi şi nu prea înţelegeau ce se întâmplă şi ne-am plasat în locurile binecunoscute de la cele trei repetiţii. A început melodia. Ne-am luat poziţia de dans şi… Ne-am distrat. MAXIM, aş zice eu. Am dansat cât de cât sincron, am dat tot ce-am avut noi mai bun şi ne-am bucurat de bucuria copiilor noştri care dintr-odată îşi descopereau părinţii altfel decât îi cunoşteau ei. Am avut norocul că proful a dansat cu noi, căci altfel… Cert este că la finalul melodiei am fost aplaudaţi la scenă deschisă, cam aşa cum vedem noi la spectacolele lui Bănică de la Sala Palatului, am fost îmbrăţişaţi şi apreciaţi de copiii noştri, care începuseră deja să facă un top al celor mai descurcăreţi părinţi în ale dansului.
Ce-am înţeles eu?
Am înţeles, după acest tip de petrecere, în premieră pentru mine, că fericirea copiilor noştri vine din lucruri simple. Am înţeles că, făcând lucruri împreună cu ei şi pentru ei îi simţim şi îi avem mai aproape. Am înţeles că cele patru ore de antrenament săptămânale nu sunt o joacă şi că ei realmente muncesc acolo. Am înţeles că profesorul (în acest caz, Ştefan Pascal) poate trezi în sufletele celor mici adevărate pasiuni.
Am înţeles că noi, ca părinţi ai copiilor ce aparţin aceluiaşi grup, putem colabora, putem face lucruri frumoase împreună, şi mai ales putem ajuta atunci când e nevoie. Dar mai presus de orice, am simţit fericirea din ochii copiilor mei, care a fost DARUL cel mai de preţ pentru mine de acest Crăciun.
Sunt convinsă că şi voi aţi avut parte de asemenea întâlniri, aşa că m-aş bucura dacă le-aţi împărtăşi aici cu noi.
Mi-ar plăcea să aflu părerea/experiența ta
comments