Dimineață! Pași grăbiți pe trotuare și străduțe dintre blocuri. Copii mici, îmbrăcați festiv, ducând în mâini buchete de flori, uneori mai mari decât ei! Adolescenți, în grupuri, vorbind tare, cu bucuria de a fi împreună, ascultând vreo melodie în vogă sau trăgând avid din vreo țigară! Părinți, învoiți de la serviciu, emoționați, aranjați ca pentru o mare întâlnire! Curțile școlilor fremătând de mulțime adunată să marcheze finalul de an școlar! Învățători și profesori emoționați, directori dornici să fie organizarea cât mai bună, sonorizare dată la maxim, care inundă casele și apartamentele aflate în apropierea școlilor! Emoție! Bucurie! Nostalgie!
Cam așa era ultima zi de școală, înaintea pandemiei cauzată de COVID-19! Ne amintim bine cu toții atmosfera anilor trecuți și ne trece un fior acum la finalul unui an școlar petrecut și în mediul online. Poate mai mult ca oricând apreciem ceea ce nu mai avem, deși când aveam nu conștientizam pe deplin!
Se încheie un an școlar atipic în istoria recentă a educației globale! Un an provocator pentru toți cei implicați – învățători, profesori, elevi, părinți! Ziua de 11 martie 2020, ziua din care școlile și-au închis porțile fizic și și-au deschis ușile în mediul online, a reprezentat un punct de pornire pentru toți cei implicați în sistemul de educație.
Către ce?!
Către schimbare! Schimbare ce a adus cu sine tot felul de reacții, căci pentru fiecare dintre noi, tot ce e nou înseamnă și stare de disconfort! Am urmărit cu atenție ceea ce s-a întâmplat în decursul acestor aproape trei luni de școală online și ca părinte, dar și ca om care organizez și susțin cursuri de formare pentru copii și odinioară dascăl.
Am văzut profesori care și-au suflecat mânecile și au purces la treabă, fără să aștepte nicio directivă de la superiori, fără să privească în zare după cursuri de formare în predarea online, fără să caute scuze că nu le-a dat Ministerul laptop, calculator, tabletă, că nu le-a plătit nimeni abonamentul la internet și eventual factura la electricitate, ci pur și simplu, au înțeles că nu e timp de găsit scuze, ci soluții! Și cu elevii lor în minte și în suflet au început să se documenteze, să învețe să gestioneze platforme online, să susțină întâlniri virtuale cu elevii, să își continue treaba în noile condiții, dând naștere unor ore la fel de bune ca și în sala de clasă.
Am văzut și profesori, care în primele săptămâni au fost paralizați! Și e firesc, schimbarea e primită diferit de la persoană la persoană. Au avut nevoie de o perioadă mai mare de acomodare, suntem oameni! Dar când au înțeles că nu vor mai reveni fizic la clasă, au pornit pe drumul online-ului și au devenit din ce în ce mai experimentați în susținerea orelor. Au apelat la ajutorul prietenilor, rudelor, poate chiar al elevilor lor, admițând că și ei-înșiși sunt într-o continuă învățare! Au făcut lecții mai bune, mai puțin bune, dar întotdeauna cu drag de elevi!
Am văzut și profesori, învățători, care în toate aceste trei luni au hulit neîncetat școala online. Pe diverse motive: că nu e bună la nimic, că elevii nu sunt atenți, că nu se concentrează, că asta nu e școală, oricum nu se învață nimic în acest mod, că ce rost are să facem ceva atâta timp cât în toamnă vom recupera materia și multe altele de acest fel, refuzând cu obstinație să evolueze în vreun fel! Desigur, scuze există și pentru ei! Dar, nu e timp pentru asta acum! A fost o situație nouă pentru noi toți! E vremea pentru soluții, cu atât mai mult cu cât de tine depind niște copii, care așteaptă să fie văzuți, ascultați, învățați! Ca persoane care pledează pentru învățare în fața elevilor lor, toți cei implicați în educație pot la rându-le să învețe fără să aștepte să fie învățați! Vorba aceea: învățare pe tot parcursul vieții (lifelonglearning).
S-a tot spus că dacă nu intră toți copiii în online ce rost are să mai facem ore ! S-a vorbit frecvent despre situația copiilor din mediul rural care nu au posibilități de a intra la orele online din lipsa calculatoarelor, internetului și așa mai departe. Și totuși, realitatea a demonstrat că acolo unde s-a vrut s-a putut!
Orele online meritau a fi făcute și pentru 10 din 30 de elevi, dacă cei zece au vrut și au putut intra. În acest interval de trei luni nu a existat obligativitatea frecventării orelor online, însă când ai în clasă fie ei și câțiva copii care vor să facă ore, atunci e de datoria ta să faci acest lucru! Încet-încet se vor alătura și ceilalți! Pentru copiii din medii dezavantajate se pot găsi soluții, atâta timp cât oamenii din comunitatea locală doresc cu adevărat să facă ceva în acest sens, și nu mă refer aici doar la autorități locale, ci și la managementul școlilor și al inspectoratelor școlare, părinți, antreprenori locali. (un exemplu grăitor găsiți în acest articol).
Am văzut părinți care au înțeles mai bine rolul școlii în viața copiilor lor, care au înțeles valoarea învățătorilor și profesorilor în viața fiecărui copil, care și-au reamintit cât e de importantă legătura școală-părinte-elev și că implicarea fiecăruia este mai mult decât necesară. Părinți care au susținut toate demersurile făcute de către profesori în aceste trei luni, care au înțeles și empatizat cu noua situație și au ales să fie aliați în procesul de învățare de dragul copiilor lor și ai dascălilor care au avut nevoie de susținere de acasă. Nu au blamat, nu au condamnat, ci au pus umărul așa cum au putut!
Am văzut și părinți care au pus la zid orice mișcare! Care au criticat fiecare decizie transmisă de către Minister sau Inspectorate, fiecare solicitare transmisă de către profesori, cărora nimic nu le-a convenit! Este și asta o variantă! Dar mă întreb, dacă ar fi fost ei factori decidenți ce-ar fi făcut mai bine sau altfel?! Care ar fi fost soluțiile?! Căci de criticat de pe canapea ne pricepem toți.
Am văzut elevi care s-au adaptat rapid la noua școală, care au îmbrățișat cu drag întâlnirile pe Zoom, care s-au îmbrăcat frumos ca de școală pentru fiecare oră virtuală și care nu s-au plâns de nimic! Doar de distanța apărută între ei și profesori, între ei și colegi. Copii care au luat situația ca atare și s-au adaptat rapid la noul context, tânjind după găștile lor, dar fără să facă un caz din asta!
Am văzut și elevi care au dorit cu ardoare să participe și ei măcar o data la o întâlnire online cu doamna lor! Care au vrut să mai schimbe whatsapp-ul cu 10 minute pe Zoom sau Meet, dar nu au avut cum și cu cine, căci, din diverse motive, în clasa lor nu s-au susținut astfel de ore.
Am văzut factori decidenți care s-au bâlbâit, care au fugit de responsabilitate și au lăsat pe umerii școlilor să facă cum cred că e mai bine! Dar am văzut și Inspectorate Școlare unde inspectori școlari au transmis mesaje video clare, concise, umane, care au știut să își direcționeze și să își ajute colegii foarte bine!
În aceste trei luni am văzut de toate! Și situații care merită a fi preluate și duse mai departe și situații care pot fi date uitării. A fost cu siguranță o noutate pentru fiecare dintre noi, o provocare care ne-a scos pe toți din zona de confort! Și după cum bine știm, învățăm și creștem ca oameni și/sau specialiști doar când suntem în afara zonei de confort! Prin urmare, aceste trei luni de școală altfel, de școală online au constituit o bună perioadă de învățare pentru noi toți! Dar mai ales un prilej de reflecție din care merită să tragem învățăminte și să extragem ce a fost bun!
Fără doar și poate e nevoie de interacțiune fizică, de prezență în sălile de clasă unde se creează climatul potrivit învățării! E dificil să poți face totul doar online, mai ales când vine vorba despre elevi mici! Dar cel mai probabil e timpul să gândim și să punem în aplicare o învățare de tip blended-learning (cu o parte offline și una online). O cer nu doar timpurile, cât mai ales generațiile actuale de elevi! Pentru mine aceasta este prima lecție învățată !
Se încheie un an școlar în format online!
Dacă aș putea, aș da coroniță tuturor celor implicați! Chiar și celor care nu au făcut mare lucru, căci am convingerea că și în sufletul și mintea lor s-au născut întrebări și frământări care pot conduce la mai bine!
Aș da coroniță educatorilor, învățătorilor, profesorilor, diriginților care în acest an școlar au vrut să se adapteze, s-au zbătut să facă tot ce au putut ei mai bine pentru elevii lor, au recunoscut față de ei-înșiși că mai au de învățat, că nu le știu pe toate și au îmbrățișat schimbarea de dragul profesiei și al elevilor dumnealor!
Aș da coroniță părinților! Care au jonglat între serviciul de acasă și școala online a copiilor lor! Care au făcut poze după teme și le-au încărcat pe platforme sau le-au trimis pe diverse grupuri! Care au știut să le ridice moralul copiilor, fără să facă un caz din acest virus, chiar dacă sufletele lor au tremurat de teamă, părinților care au știut să susțină școala spunându-le copiilor lor că aceasta este situația (nedorită de nimeni) că e important să știm să ne adaptăm!
Și mai ales aș da CORONIȚĂ ELEVILOR! Tuturor elevilor și poate un pic mai mult celor care sunt în an terminal!
Privindu-mi copiii în toate aceste trei luni, am înțeles că ei au o mare putere de adaptabilitate la tot ce vine, tocmai prin faptul că nu au prejudecăți!
FELICITĂRI TUTUROR PENTRU UN FINAL DE AN ȘCOLAR ONLINE!
Să ne bucurăm de vară, să fim sănătoși și deschiși la schimbare!!
Sursa foto: www.pixabay.com
Mi-ar plăcea să aflu părerea/experiența ta
comments