Feedback-ul l-am solicitat și îl cer și acum acelor persoane care reprezintă pentru mine o sursă de încredere, de la care știu cu siguranță că primesc un punct de vedere onest, fără dorința de a se pune pe ei-înșiși în evidență cu ceea ce știu, și care realmente sunt implicați în acest proces.
Dar până am ajuns aici, la etapa de a cere feedback doar acelor persoane care doresc să ofere, am parcurs ceva situații, de tipul:
Uite, am terminat documentul. Poți să citești și să-mi dai un feedback?
Se aruncă o privire în treacăt pe foaie, are loc o citire în diagonală și apoi aud răspunsul ”instanței morale”:
Prost! Nu, trebuie neapărat să faci ceva!
Cu privirea aceea de om nătâng, care dintr-o dată simte cum vine peste capul său talpa autorității și dă să-l strivească, întreb cu voce mică:
Ok, dar ce anume trebuie să fac? Adică, ce e prost?
Nu știu să-ți spun exact acum, vine răspunsul implacabil. Știu doar că nu e bun! E chiar prost!
Cu umerii plecați, ies din încăpere și încep să aud vocile din mintea mea.
”Și totuși, nu cred că sunt chiar atât de proastă! Chiar nimic din ce-am lucrat să nu fie bun?! Acum na, dacă zice el, vorba aceea are atâta experiență! O ști ceva!”
Genul acesta de interacțiune, de ”feedback” nu a fost niciodată pe stilul meu.
Nu, nu am nevoie să fiu periată și ridicată în slăvi, nu mă ajută cu nimic să primesc aprecieri, laude, cuvinte bune pentru ceva care poate fi îmbunătățit. Dar nici tipul de încurajare, de ambiționare prin punerea pe tapet doar a aspectelor negative, fără a mi se preciza ce anume e greșit, nu mă ajută să fiu mai bună!
Și știu că se poartă asemenea abordare, ba chiar și acum îmi țiuie în minte exprimări de genul:
”Dar ce vrei, dragă?! Doar mă știi că sunt un tip direct. Vrei să te mint frumos? E prost!”
Da, o fi prost, cum zici tu, dar cum e bine?! Ce poate fi îmbunătățit și cum?
Dacă remarca nu este urmată de ceva care să se constituie într-o valoare adăugată, atunci nu discutăm despre feedback, nu avem de-a face cu o persoană care să merite să-i fie cerut un feedback.
De-a lungul anilor m-a tot urmărit această etapă de feedback, mai cu seamă în perioada mea de profesor de limba și literatura română, când îmi doream cu ardoare ca elevii mei să își exprime opiniile liber, să comunice, să argumenteze, să se avânte în dezbateri literare. Ori ca să pot să ajung cu ei în acest moment, era foarte important ce fel de feedback le ofeream.
Așa au început cercetările mele despre ceea ce înseamnă feedback, și apoi acestea s-au intensificat odată cu momentul în care am devenit mamă, căci mi-am dorit mult să am parte de conversații deschise cu ai mei copii, în urma cărora toți să avem ceva de câștigat.
Ce înțeleg eu prin feedback și cum îl folosesc?
- Feedback-ul îl cer atunci când simt nevoia. În momentul în care am terminat o lucrare de făcut și simt că ceva lipsește, că mai poate fi adăugat dar în momentul respectiv pur și simplu am un blank. Nu știu cum și unde să îl depistez și am convingerea că cineva din exterior va putea identifica mult mai ușor punctul nevralgic.
- Persoanele cărora le solicit feedback sunt persoane oneste. Acesta este primul meu criteriu. Apoi își doresc să ofere feedback, își fac timp pentru el și realmente vor să ajute! Prefer să mi se spună direct că nu are timp să-mi dea feedback, decât să-mi arunce 2-3 fraze în față, doar de dragul de a bifa cererea mea. Cinstit este să analizezi cu atenție lucrarea, să notezi acele aspecte pe care tu le-ai face diferit, care pot fi îmbunătățite. În acest fel, chiar contribui cu ceva și prietenul care ți-a solicitat ajutorul simte că se poate baza pe tine. Dincolo de onestitate, sunt situații când cer feedback unor persoane cu experiență și expertiză în domeniul în care fac ceva pentru care am nevoie de un punct de vedere exterior. Dar chiar și în acest caz, mă asigur că este o persoană în prezența căreia să pot fi eu-însămi, față de care să îmi pot expune opinia, alături de care să am parte de o dezbatere reală, în care punctele de vedere să fie respectate.
- Am grijă cum formulez mesajul! Când ofer cuiva feedback subliniez punctele bune, frumoase, care m-au emoționat, care mi-au plăcut în mod deosebit. Apoi, îi ofer sugestiile mele, precizându-i că acestea reprezintă punctul meu de vedere, care poate fi sau nu preluat mai departe. Sugestiile pe care le fac pot fi utilizate atâta vreme cât persoana în cauza rezonează cu ele, simte că îl ajută cu adevărat. Folosesc cuvinte pozitive, odată pentru că așa e felul meu de a fi, apoi prin prisma experiențelor mele anterioare când am simțit că vorbele acelea ”directe” nu mi-au folosit la nimic, ba din contră.
- Feedback-ul nu se dă cu încrâncenare! Feedback-ul nu este despre persoana care ți l-a solicitat, ci este despre idei, argumente! În acest caz, focusul trebuie să fie pe conținut, pe ceea ce transmite și cum transmite, pe aspectele care sunt bune și pe cele care pot fi îmbunătățite.
În interacțiunile pe care le am cu ai mei copii despre școală, despre teme pe care le au de făcut, lecții pe care doresc să le împărtășească cu noi, ofer acest tip de feedback, atunci când mi-l cer.
Ne adunăm la masa din bucătărie, unde seară de seară avem tot felul de discuții. Facem acest lucru de când sunt mici, iar acum pentru ei doi, aceasta este o normalitate. Se creează o atmosferă degajată, deschisă, ca un fel de cenaclu, unde nu există vini și vinovați, ci doar aspecte ce pot fi îmbunătățite, pot fi lucrate altfel, se emit puncte de vedere ce pot constitui baza pentru modificări ulterioare.
De regulă, Daria propune tot felul de teme, cele care o frământă la momentul respectiv, și ne cere feedback-ul pe ceea ce a lucrat.
Citim, și eu și tatăl ei, cu mare atenție lucrarea. Apoi, ne spunem pe rând opiniile, folosind un limbaj respectuos, afectuos, dar în același timp onest, căci tocmai de aceea vine către noi.
”Uite, acest paragraf mi-a plăcut foarte mult, Daria. M-a emoționat! M-am regăsit în el. Următoarea frază, aș reformula-o în acest fel. Dacă tu crezi că e ok pentru tine, poți prelua propunerea mea. Eu am refrazat-o în acest mod, ținând cont de experiența pe care o am.”
sau
”Am înțeles ideea ta. Nu sunt de acord în totalitate cu ceea ce ai scris și îți voi spune exact de ce. Și aici urmează argumentele pentru care nu sunt de acord cu ea.”
Dacă emitem afirmații de tipul: ”O lucrare slabă!”, ”Un dezastru! Mai prost de atât nu se putea!” în acest caz nu avem de-a face cu un feedback, ci cu o critică, care de cele mai multe ori nu aduce cu sine ceva constructiv.
Ori de câte ori facem o afirmație este important ca aceasta să fie urmată de argumente. Sunt de acord că poți să nu fii de acord cu mine, dar spune-mi de ce!
Apoi, să oferim feedback ca și când în fața noastră se află propriul copil sau prietenul cel mai bun, persoane cărora nu ne dorim să le facem niciun rău, din contră.
Cu acest mindset, sigur feedback-ul oferit va ajuta!
Sursa foto: www.pixabay.com
Mi-ar plăcea să aflu părerea/experiența ta
comments