Decembrie – familie, bilanț, obiective!

Sentimentul că timpul trece foooarte repede nu-l am doar eu, ci și copiii mei. Ca să-l citez pe Rareș

Mamă, ce zi e astăzi?

Vineri, răspund eu.

Vineri? Adică mâine stăm acasă?

Da, îi spun eu așteptându-mă să se bucure.

Dar, mamă, nici n-am apucat să plâng săptămâna asta la grădiniță, că s-a și terminat.

Fix așa. Astăzi începem săptămână și mâine e vineri. Ieri parcă începeam noul an și acum ne pregătim de Sărbătorile de iarnă. Cam așa simt eu lucrurile, dar pot spune cu certitudine că luna Decembrie îmi place. Muuult, pentru că aduce atâtea momente dragi mie.

Familie

• Sunt săptămâni efervescente, de pregătire a sărbătorilor de iarnă, de căutare a celor mai inspirate daruri pentru cei dragi, de agitație, dar una dintr-acea care îmi furnică buricele degetelor. Mă pregătesc de la începutul lunii, pentru a evita pe cât posibil buluceala ultimelor zile. Oricum e deja nebunie în trafic încă de la începutul lunii, dar ce se poate evita e bine de făcut. Îmi fac o listă și mă gândesc ce ar putea aduce bucurie fiecăruia dintre cei care se regăsesc pe aceasta și mă străduiesc ca darurile să fie dintr-acelea la care ei nu se așteaptă, sau pe care nu și le-ar lua niciodată pentru că nu reprezintă o nevoie.
• Copiii fac scrisoarea pentru Moș Crăciun. E o bună modalitate de a afla ceea ce își doresc. La noi se pretează pentru că sunt suficient de mari încât să-și scrie singuri scrisoarea. Pe Rareș îl ajută Daria să-și scrie gândurile, dar când era mai mic îl rugam să deseneze ceea ce își dorește de la Moșu.
• Zilele de aranjat casa și pregătit bunătăți pentru masa de Crăciun și de Anul Nou. De fapt, pentru mine aceste zile sunt sărbători, pentru că suntem toți patru în treabă, pentru că al nostru cămin devine ca un furnicar, pentru că am înțeles de ceva ani încoace că ceea ce contează este efortul depus și mai puțin rezultatul.
• Este perioada din an în care avem parte de vacanță, pe care o petrecem alături de copii. Deocamdată 😉 Sunt acele zile, destule, în care facem fix ce vrem, pe unele dintre acestea le petrecem în tihnă, în pijamale, fără a fi presați de niciun program. Apoi sunt zilele în care ne vedem cu oameni apropiați și dragi nouă, care vin la noi sau către care ne ducem noi. E vorba despre ACASĂ. Despre a fi și a aparține cuiva. Sunt zilele care îmi umplu sufletul de bucurie, de liniște, de fericire.

Bilanț

• Pentru că se apropie finalul anului, luna Decembrie înseamnă pentru mine o evaluare, realizarea bilanțului personal și profesional. Când vine vorba despre mine, sunt destul de drastică și mai degrabă tendința este de nemulțumire, de ideea că aș fi putut face mai mult, că aș fi putut planifica mult mai bine timpul și aș fi putut obține alte rezultate, poate mai multe, poate mai bune.
• Bilanțul mi-l fac pe două categorii: personal și profesional. În lecturile mele am citit și am și reținut destul de clar că e important să evidențiezi părțile bune, să te focusezi pe ele pentru că acestea își oferă și energia de a merge mai departe. Așa că mă străduiesc de vreo doi ani încoace ca la această evaluare de final de an să subliniez ce mi-a ieșit bine, să mă opresc și să mă bucur, să sărbătoresc. Ceea ce nu a mers să le trec la Partea Aspecte de îmbunătățit și să le includ în categoria Lecții de învățat sau învățate. Crede-mă că nu e doar lectură inspirațională sau motivațională sau cum vrei să o numești. În cazul meu chiar funcționează. Este ca atunci când îți încurajezi copilul să meargă mai departe și să învețe din ceea ce nu a ieșit atunci. Îți dă sentimentul că poți.
• După ce finalizez bilanțul, evident că reiese clar ce mi-a ieșit bine și ce puteam face altfel. De aici derivă obiectivele. De când am început să lucrez în management de proiect (și sunt mai mult de 8 ani) am înțeles puterea acestora.

Obiectivele:

• Aștern mental ce îmi doresc eu pentru anul care vine. Tot pe două categorii: personal și profesional. Obiective de tipul: să pierd 5 kg până de ziua mea, să ies cu bicicleta pe lac de 3 ori pe săptămână, să-mi fac concediul de vară într-o zonă după care tânjesc de ceva vreme, să vizitez o capitală a Europei și tot așa. Faptul că le verbalizez, îmi setează câteva repere.
• După ce le aștern pe hârtia minții, iau un pix sau laptopul și le așez și în scris. Este o metodă fooooarte bună. Funcționează mult mai bine decât atunci când doar îți promiți. Sau mă rog, la mine e mult mai bine așa. Când le văd scrise știu exact la ce să mă raportez, am la ce să revin. Obiectivele trebuie să fie clare și nu generale, în așa fel încât să le poți măsura cu ușurință.
• În momentul în care am obiectivele trasate, lucrurile se așază cu ușurință. Știu încotro mă duc, ce am de făcut, mă disciplinez, caut, cercetez, găsesc, mă întâlnesc cu oameni alături de care pot atinge aceste obiective. Altfel spus, totul se limpezește! Treaba aceasta cu obiectivele am descoperit-o, așa cum am spus anterior, de când am lucrat pe proiecte și mi se pare foooooarte tare! Am înțeles pe pielea mea care este diferența între a avea obiective clare, în care să crezi cu toată ființa ta și a merge la voia întâmplării, eventual după dorințele altora. Dar cum niciodată nu e prea târziu, eu mă bucur că am avut contextul potrivit să pricep cum stau lucrurile.

Luna Decembrie încununează anul ce se apropie de final. E despre familie, despre oameni dragi, despre lecții învățate și mai ales despre a privi cu seninătate la următorul an ce vine. Despre bucuria lucrurilor care au mers bine în acest an, despre fericirile pe care le-a trăit fiecare dintre noi, despre necazuri și dureri din care am extras esența și care au rămas închise într-un colț al inimii și minții noastre pentru a ne aduce aminte că un an de zile e cu de toate, dar mai presus de orice este despre a privi cu încăpățânare la ce a mers bine și ne-a adus fericire.

Sursa foto: https://pixabay.com/en/figures-moose-funny-winter-1690750/

Mi-ar plăcea să aflu părerea/experiența ta

comments