5 Zile fără Facebook

Se spune că dacă nu ești pe Facebook, nu exiști! Așa să fie?!

În urmă cu vreo două săptămâni, Daria mi-a propus sa urmăresc un tutorial în care autoarea făcuse un experiment: 5 zile fără Social Media. Propunerea mi s-a părut în primă etapă intrigantă. Primul impuls a fost să-i zic că nu am timp. Apoi, în secunda doi m-am gândit că nu e rău să văd și eu ce tutoriale urmărește Daria (în paranteze fiind spus, ea urmărește vloggerițe din multe domenii și mă uimește câte informații deține). L-am vizionat amuzată și am întrebat-o pe Daria dacă i se pare că petrec mult timp pe Facebook (pentru că eu aici activez). Răspunsul ei a fost scurt și la obiect:

Mamă, mă enervează când te uiți pe telefon și în același timp zici că mă asculți!

Destul de corect! M-a muncit treaba asta vreo câteva zile. Mi-am făcut retrospectiva și am constatat că ea avea dreptate. Am momente când dau scroll pe telefon, uitându-mă pe noutățile de pe Facebook și în același timp ”mă aflu într-o conversație cu ea”. Oribiiiil! Asta reproșez eu celor din jur, și iată-mă-s lupul moralist, care fac uneori la fel cu copiii mei. Deeeci, prima palmă! Apoi m-am surprins de foarte multe ori stând pe Facebook, așa de-aiurea, fără să găsesc nimic interesant, ci pur și simplu ca omul care știe că are frigiderul gol și totuși îl deschide din 5 în 5 minute, doar-doar o apărea ceva bun de mâncare (asta e o glumă tot de pe Facebook luată). A doua palmă!

De ce naiba stau așa degeaba pe Facebook?! M-au năpădit gândurile astea vreo câteva zile și mi-am spus că e timpul să încerc pe propria-mi piele ceea ce făcuse tipa din video, tocmai pentru a mă testa, analiza, reflecta, medita la treaba asta.

Cu vreo săptămână și jumătate înainte de a mă apuca de experiment, îmi dezinstalasem aplicația de pe mobil. Pur și simplu, m-a durut când Daria mi-a făcut observația de mai sus și mi-am dat seama că ai mei copii nu pot face un lucru doar dacă îl cer și nu îl urmez la rându-mi.

N-a fost ușor, dar nici imposibil. Mi-am adus aminte de perioada când m-am lăsat de fumat (da, da, am fumat în tinerețile mele). În primele zile de la dezinstalarea aplicației de pe telefon, îmi verificam aparatul, în ideea că poate s-o fi întâmplat ceva și pot avea acces la informații. Apoi, mă surprindeam gândind să instalez din nou Facebook-ul pe telefon (”Hai, mă Emilia, îmi auzeam o voce spunându-mi, ai luat o decizie cam dură!”). Dar cum m-aș mai fi uitat eu în ochii Dariei, atâta vreme cât anunțasem măreața decizie?! Și de câte ori îmi venea Necuratul tentându-mă să instalez, hop îmi apărea în minte și fățuca ei angelică, și uite așa cu un drăcușor pe un umăr și cu un înger pe celălalt, am reușit și am rezistat ispitei de a lăsa telefonul doar ca aparat de dat și primit apeluri.

De lunea aceasta, însă, nu am intrat nici de pe laptop. Pur și simplu, restricție totală pe Facebook.

Cum a fost? Fix ca atunci când ții o dietă (aici sigur doamnele mă vor înțelege), ca atunci când îți dau târcoale tot felul de gânduri, de a gusta o bucățică mică-mică, că doar n-o să te îngrași de la ea. Mă mâncau degetele să apăs litera ”f” pe fereastra de la Google. Când apăsam și primul cuvânt era Facebook, stăteam vreo câteva clipe să mă întreb dacă intru sau nu. Primele 2 zile a fost relativ dificil, dar vorba-i vorbă și am rămas pe poziție, continuându-mi experimentul. Mândră de mine 🙂

Hai să-ți spun ce-am aflat eu

Puncte tari:

• Am fost mai prezentă ca niciodată în viața reală! Am fost ochi și urechi la oamenii din jurul meu, la ce am vorbit cu ei, la replicile pe care le-am dat. Am simțit că mă aflu doar acolo unde mă aflu;
• Am sorbit fiecare minut petrecut cu ai mei copii! I-am ascultat și le-am vorbit privindu-i în ochi. Am avut contact direct și constant cu ei. Nu mi-a mai sărit inima că am auzit vreun mesaj pe Messenger sau că a apărut vreun comentariu la vreo postare de-a mea și ar trebui să răspund. Telefonul a fost doar telefon (adică primit și dat telefoane), laptopul închis cât timp am fost acasă. După prima zi petrecută astfel, Daria a concluziat: Mamă, tare mă bucur că ai timp să ne asculți toate nebuniile noastre! – Bila albă pentru mine 🙂
• În metrou, am privit oamenii de lângă mine! Da, fix așa, ca un psihopat (tot o glumă de pe Facebook). Am văzut cum se salută liceenii dimineața, care mai e moda în rândul lor, mi-am dat seama ce culori de vopsea mai poartă doamnele, am putut observa cu ușurință că 80% dintre oamenii care călătoresc cu metroul stau cu ochii în telefon. Am privit cu atenție, am meditat și în momentele în care călătoream mai mult, am citit. Așa am reușit să termin o carte după câteva luni în care mă tot chinuiam să găsesc timp.
• N-am mai simțit nevoia să-mi consult telefonul din 5 secunde în 5 secunde, în ideea că poate a apărut ceva important sau ca să par ocupată și preocupată față de restul lumii sau ca să nu fiu nevoită să socializez.
• Am privit cerul. În zilele în care am mers cu Rareș la antrenament, am privit cerul, am văzut păsările călătoare și am conștientizat că e toamnă, am făcut cunoștință cu mamele ce își așteptau copiii și am aflat lucruri interesante și noi, m-am bucurat de lucruri simple.
• Am făcut brioșe, chec și alte deserturi pentru copii. Eu gătesc mâncarea de zi cu zi, dar partea cu desertul o bifez doar în weekend. Asta a fost o bulină albă pentru ei 🙂
• La birou n-am mai avut niciun motiv să îmi întrerup treaba pentru că am primit nu știu ce rugăminte importantă pe mesaj privat sau pentru că am văzut o postare ultra faină și m-am apucat să citesc articolul și de la articol am ajuns pe o pagină nouă și de acolo am dat un Like și dintr-odată a trecut o oră așa pe nesimțite și eu nu am făcut nimic important și totuși nici degeaba n-am stat.  Am fost mult mai setată pe activități, pe obiective, pe lucruri de terminat, și mai ales cu mintea mult mai liniștită. Altfel spus, mi-am luat de pe umeri o grijă. (știi și tu cum e, dacă a mai apărut ceva nou pe Facebook și eu nu știu?! Dacă e ceva fără de care nu se poate trăi?!)
• Am primit și am dat telefoane. M-au sunat oameni dragi să mă întrebe de ce am dispărut de pe Facebook. Mi-a făcut bine să știu că cineva îmi duce lipsa și în online, dar a fost un bun prilej să-i aud și să conversez cu ei, așa ca odinioară. Am avut ocazia astfel să aud voci, emoții, să reactivez relațiile.

Puncte slabe

• N-am mai fost conectată la informații și noutăți în timp real. Primele zile fără Facebook, am avut sentimentul că sunt pe altă lume. De fapt, am și fost.
• Am pierdut câteva evenimente la care m-aș fi dus. N-am aflat în timp util și singura sursă de informare ar fi fost Facebook-ul.
• Am avut mesaje care aveau nevoie de raspuns si n-am putut face asta.
• Pentru că job-ul meu are o componentă destul de mare în online, absența de pe Facebook s-a cunoscut prin lipsa de reacție, de feedback, interes scăzut a potențialilor colaboratori.

În loc de concluzii:

• Mi-a plăcut experimentul. Mi-a setat prioritățile și m-a ajutat să iau câteva decizii.
• Mi-am reamintit că există lumea reală și lumea virtuală, care se întrepătrund și care în cazul meu trebuie să coexiste.
• Tehnologia este utilă și obligatorie în vremurile în care trăim (cel puțin în job-ul meu). Doar că ea nu trebuie să mă subjuge, ci să fie un instrument pe care eu îl gestionez.
• Verific Facebook-ul doar de pe laptop și în anumite momente din zi. Nu îmi reinstalez aplicația pe telefon pentru a mă putea bucura din plin de orele petrecute cu ai mei, în care vreau să fiu prezentă cu toată ființa mea.
• Reiau postările cu informații ce mă reprezintă și care pot fi utile și altor persoane.
• Intenționez să beneficiez din plin de informațiile ce sunt valoroase pentru mine. Informațiile pot fi accesate fără a fi nevoie să fiu conectată non-stop.

Pauza aceasta a fost binevenită, așa cum este și într-un cuplu când soțul/soția pleacă câteva zile într-o deplasare și întoarcerea este wow pentru ambele părți.

Sunt recunoscătoare Dariei care mi-a deschis mintea și mi-a dat ocazia unei noi provocări. Tutorialul care m-a inspirat îl găsiți aici.

Vă adresez rugămintea de a interpreta acest articol ca pe o invitație la reflecție și nu ca pe o modalitate de a vă convinge de ceva.

Mi-ar plăcea să aflu părerea/experiența ta

comments