Social Media For Parents 2016 – informații valoroase și emoții!

Anul acesta am participat pentru a doua oară la evenimentul dedicat părinților activi în online și care se numește Social Media for Parents (Smforparents16).

Mi-am dorit să ajung la acest eveniment nu atât din perspectiva de părinte activ online sau blogger (între noi fie vorba nu mă consider astfel) ci mai degrabă din perspectiva de părinte atent la dezvoltarea și educația copiilor mei și de persoană avidă de informații noi, valoroase pe care să le aud de la experți din domeniu și pe care apoi să vi le pot împărtăși, iar eu aplica.

Dis de dimineață, am plecat cu emoții spre locul evenimentului, însoțită fiind de o bună prietenă care își așterne gândurile în chip de vers și cu speranța că voi mai învăța ceva nou. Și așa s-a și întâmplat.

Prima parte a evenimentului, denumită Parenting Session a avut speakeri pe care mi i-am dorit de multă vreme să îi văd și să îi aud live.

Secțiunea a fost moderată de Cristina Trepcea, psihoterapeut și realizatoare radio, care cu o voce blândă și calmă a manageriat cu abilitate timpul.

Prima intervenție a fost a medicului nutriționist, Mihaela BILIC.

O urmăresc de ceva vreme pe Facebook, citesc postările cu mare plăcere și bucurie, căci pe lângă informație valoroasă regăsesc un stil savuros, amuzant, care îmi menține atenția până la final. Am fost ochi și urechi, căci alimentația a reprezentat și reprezintă pentru mine, ca mamă, un subiect de maximă importanță și cu peripeții.

Iată ce ne-a spus:

• În alimentația noastră și a copiilor noștri e bine să ne raportăm constant la 5 întrebări esențiale: De ce mănânci? Cum mănânci? Unde și cu cine mănânci? Când mănânci? Ce și cât mănânci?. Având în minte aceste întrebări putem avea o alimentație sănătoasă și echilibrată.
• Lăsați copilul să mănânce de foame! Aici, recunosc, că m-a atins. Mă controlez și nu reușesc tot timpul să mă ghidez după acest îndemn. A fost bine să-l reaud, mai ales venind din partea unui specialist.
• Un copil nu trebuie să aibă porție egală cu a unui adult. Porția copilului trebuie să fie cât cele două pălmuțe ale lui la un loc.
• De exclus din alimentația copilului ronțăiala (ei, câți dintre noi pot spune cu tărie că nu se încadrează aici?! Pentru cei care pot, chapeau-bas din partea mea). Preferabil un copil slăbănog decât unul obez.
• Învățați copilul să-și identifice emoțiile pentru care mănâncă. De ce mânânc? De plictiseală, de supărare, de stres, de nervi, de emoție?! Singurul răspuns viabil: DE FOAME.

A doua intervenție a acestei sesiuni a aparținut Oanei Moraru, consultant educațional, Fondator Vocea părinților.

Pentru mine, ca cititor constant al articolelor Oanei Moraru, a fost o onoare să o văd și să o ascult. Am sorbit fiecare cuvințel, am tresărit la fiecare opinie spusă atât de clar și ferm. Am văzut un om implicat în ceea ce înseamnă sistem de educație în România, care spune cu voce tare și obidă lucrurile pe care toți ceilalți preferă să le șușotească sau să le ascundă sub preș. M-am regăsit ca părinte printre anumite greșeli pe care Oana Moraru le-a identificat în atitudinea și comportamentul părinților față de copiii lor. O prezentare clară, verticală, de pedagog. Ori asta mi-a plăcut. ENORM.

Câteva idei:

• O mare problemă a educației în țara noastră: Nu mai formăm gândire! Accentul cade preponderent spre dezvoltarea unei culturi emoționale (ceea ce nu e rău), însă se scapă din vedere dezvoltarea unor comportament cognitive, de dezvoltare a gândirii.
• Tendința părinților de a ușura constant viața copiilor lor. De aici riscul ca la prima situație când dă de greu, copilul să refuze să lupte, să acționeze!
• Se observă în rândul copiilor de vârstă anteșcolară și preșcolară o nerăbdare crescută, o capacitate needucată de procesare a lucrurilor și situațiilor care i se întâmplă.
• Oferă copilului imaginea succesului! Uite, eu (părinte sau profesor) împreună cu tine, ajutându-ne și fiindu-ți alături când ai nevoie, te voi învăța să citești! După 6 săptămâni de exercițiu, muncă, vei fi capabil să citești această carte! (și aici, îi arăți concret cartea, care reprezintă imaginea succesului în acest context).

A urmat intervenția medicului ORL, Sorin Cadar, care a vorbit cu patos despre profesia sa și mai ales despre situații concrete din experiențele cu părinții și copiii.

Câteva idei:

• Copilul trebuie să se îmbolnăvească! Ce avem de făcut ca părinți? Să avem grijă să nu se îmbolnăvească grav. Să nu facă complicații!
• Copilul nu poate fi ținut într-un glob de sticlă. Se îmbolnăvește, nu e nicio tragedie.
• Homeopatia este o modalitate de păcălire a organismului, vindecându-se astfel singur.

Intervenția Mirelei Retegan, Antrenorul Părinților a fost pentru mine ca o rază de soare. Și pe Mirela o citesc cu drag căci are un mod atât de onest și simplu de a scrie. Am așteptat să o văd și să o aud și a fost o intervenție cu bucurie.

M-am regăsit în cuvintele ei foarte mult, mai ales în momentul în care a declarat că pe fiica ei a crescut-o doar cu ”Mama și copilul” (autori: Emil Căpraru, Herta Căpraru) la acea vreme neexistând bloggeri de parenting și un mediu online atât de activ ca acum.

Exact așa am pornit și eu cu Daria și de aici și gândul de a-mi așterne experiențele mele de mamă pe hârtie și apoi pe blog, în ideea de a da speranță și altor persoane.

Câteva idei:

• Acționează și interacționează cu al tău copil prin joc! Joaca e limbajul iubirii dintre părinți și copii. Un exemplu concret de joc: trezirea de dimineața a copilului. În loc să fie zilnic pe pilot automat: Hai, hai, hai! îți poți pune pe cap o strecurătoare și cu o lingură de lemn să bați într-o oală și să strigi: Deșteptareaaaaa! A doua zi găsești o altă variantă și ușor-ușor vei observa că cel mic se va trezi de curiozitate și cu drag.
• Surprinde-l în fiecare zi! Orice activitate se poate transforma din monotonă în interesantă, dacă vrei să o transformi într-o joacă.
• Două filme de văzut: La vita e bella! și Room!
• În spatele fiecărui Copil Lumină e un Părinte Soare! (aici mi-au apărut și lacrimile. Și eu cred cu tărie că părintele este cel care dă lumină.)

Prima sesiune s-a încheiat cu intervenția psihoterapeutului Gaspar Gyorgy. Pentru mine a fost o mângâiere a sufletului. O intervenție caldă care a adus în atenția celor prezenți lucruri foarte importante, precum atașamentul – relația dintre un copil și un adult – și efectele acestuia asupra comportamentului viitorului adult.

Câteva idei:

• Tipul de atașament ce se dezvoltă între copil și părinte stă la baza motivației, emoției și memoriei și contribuie la capacitatea intelectuală și autoreglarea emoțională.
• Relația care se formează între părinte și copil, în primul an de viață al celui mic, este esențială pentru dezvoltarea lui ulterioară și pentru atitudinea și comportamentele pe care le va avea mai târziu prin raportare la cei din jurul său.
• Părinții aprind lumânarea iubirii! Iar dacă nu părinții sunt cei care fac asta, vor fi alte persoane apropiate celui mic: bunici, unchi, mătuși, bone.

Tema de gândire dată de Gaspar Gyorgy tuturor celor prezenți s-a bazat pe o întrebare, pe cât de simplă, pe atât de puternică:

”Pe tine cine te-a purtat în suflet?”

Ar fi bine să vă răspundeți și voi acestei întrebări. Vă garantez că inima va bate mult mai puternic, iar ochii vor fi plini de lacrimi, pe care vi le doresc de fericire!

În pauze am revăzut-o cu drag pe Florina Badea, un om frumos care scrie articole pline de conținut.

Prima parte a fost urmată de secțiunile Branding Session și Blogging Session care au reunit bloggeri importanți, oameni activi în parenting, cu un punct de vedere bine definit și recunoscut în mediul online. (Ioana Chicet-Macoveiciuc, Tily Niculae, Ana Maria Mitruș, Maria Coman, Miruna Ioani, Daniel Osmanovici, Dan Cruceru, Cristian China-Birta, Ana Brezeanu, Emma Zeicescu).

Puteți viziona întreg evenimentul aici!

Mi-ar plăcea să aflu părerea/experiența ta

comments