Astăzi este despre FEMEIE. O zi din an special aleasă pentru ea spre a fi sărbătorită aparte față de celelalte zile. Pentru mine când spun femeie imediat mă gândesc la mamă, îți propun să citești darul sub formă de scrisoare, pe care l-am primit din partea Dariei astăzi, de 8 martie. Am lăsat textul exact așa cum l-a scris ea:
În fiecare an sărbătorim ziua femeii. Deși denumită astfel, ziua femeii este mai mult ziua mamei. Tocmai de aceea acest articol va fi despre mame, despre mama mea mai exact.
De când m-am născut si până astăzi, mama a fost lângă mine, la bine și la greu. De fiecare dată când mi-a fost mai greu ea a fost sfătuitorul meu de nădejde. Nu-mi mai amintesc cum mă ajuta când eram mică, dar vă voi povesti despre cum m-a ajutat din clasa întâi și până acum.
Când eram în clasa întâi nu cunoșteam pe nimeni din clasă și eram speriată. Mama mi-a zis că nu voi avea prieteni foarte buni din prima, ceea ce era foarte adevărat. Mi-a mai zis și că pentru a avea prieteni buni trebuie să vorbesc cu cei care imi plăceau ca fire. Până la urmă mi-am găsit o prietenă de nădejde, care mi-a fost alături până în clasa a patra. În clasa a patra am avut o prietenie toxică, dar pe aceea n-o pot numi prietenie deoarece a tins spre o obsesie. Mama îmi zicea să mai stau și cu alte fete, dar eu refuzam sistematic ideea că și alte fete se pot ridica la nivelul ”prietenei” mele. Până la urmă am aflat ca merele multicolore pe dinafară sunt aproape întotdeauna putrede pe interior și că mama avusese dreptate tot timpul.
Când am trecut în clasa a cincea am fost foarte speriată de gândul că voi intra într-un colectiv nou, că voi fi ”codașa” clasei și că nu voi avea prietene. Mama mi-a zis toata vacanța că noii colegi sunt și ei tot copii, că nu mă pot prosti peste noapte deci nu voi fi ”codașa” clasei și că sigur vor fi copii care vor vrea să stea cu mine și care îmi vor face plăcere. A avut, din nou, dreptate și acum m-am integrat foarte bine în noua clasă. Însă nu e totul lapte și miere și am avut 2-3 episoade în care copiii se luau de mine, din cauza invidiei sau a altor motive. Din nou, mama mi-a zis să-i ignor sau să ripostez, în funcție de gravitatea situației.
N-am vorbit însă deloc despre relația mea cu Rareș, pe care mama a influențat-o foarte mult. Într-o zi citeam un articol de-al ei vechi (sunt o cititoare avidă a blogului) și vedeam câtă invidie aveam pe o ființă așa de mică precum Rareș. Relațiile noastre au evoluat într-o manieră inimaginabilă de atunci, majoritar datorită mamei care îmi arăta că nu are nici un sens să fiu invidioasă pe el deși știa că nu are cu cine vorbi, pentru că mintea mea se blocase pe un singur gând – că mama petrecea mai mult timp cu Rareș decât cu mine și ca îl iubea mai mult pe el decât pe mine.
Mama mă încurajează în tot ce fac, deși sunt și eu conștientă ca unele dintre ideile mele nu i se par strălucite. Mama e și terapeutul meu care mă învață ce înseamnă empatia (nu stiu cum poate fi atât de empatică, e unul dintre lucrurile care mi se par magice la ea) și cum unii oameni lovesc în alții pentru că au fost și ei loviți la rândul lor.
Mama e un om bun înainte de toate, empatic, iubitor și pentru mine e ca un înger care m-a ales, un om la care știu că ma pot duce la orice oră din noapte sau din zi și persoana cu care pot vorbi despre problemele mele de fată și pre-adolescentă.
Îți spun din suflet LA MULȚI ANI!
Draga mea, care ai citit acum rândurile copilului meu cel mare, îți doresc să fii ca un înger – pentru copiii tăi, pentru viitori tăi copii sau pentru oricine altcineva din jurul tău alegi!
Mi-ar plăcea să aflu părerea/experiența ta
comments