Pregătirea vacanței!

Pregătirea vacanței este o etapă de care depinde relaxarea noastră pe durata zilelor și a săptămânilor în care hoinărim prin lume. Și mi-e drag să mă ocup de aranjamente, întrucât mi s-a demonstrat de-a lungul timpului, că am redus destul de mult din potențiale riscuri, de tipul cazărilor care lasă de dorit, a meselor prea puțin gustoase, a unei gazde morocănoase.

Și pentru că prin natura profesiei pe care o am, mă ocup într-o măsură destul de mare de organizat și susținut tot felul de evenimente, și pentru vacanța noastră mă implic la fel de serios și cu mult suflet, ba chiar cu atenția sporită, căci în gașcă sunt și copii. Vacanța înseamnă pentru noi timp petrecut fie în 4 (noi toți), fie cu familiile fraților, surorilor sau ale prietenilor, adica facem așa un grup mare și frumos, pornit cu gânduri bune la relaxare.

Șef de trib sunt Eu. Mi-am câștigat de-a lungul anilor acest statut și cei dragi îmi dau acum atâta credit, încât nici nu-i mai interesează prea mult unde mergem, unde ne cazăm, e suficient să știe că eu sunt la frâie (după cum vedeți sunt și foarte modestă 😉

 Care sunt pașii pe care îi urmez în pregătirea vacanței?

  • Destinația. Mă străduiesc să aleg și să găsesc un loc unde nu am mai fost, tocmai pentru a explora cât mai multe zone. Iau ca repere obiective turistice, geografice, istorice. Deh, ce să-i faci, proful din mine încă urlă! Daaaar, după câteva zile în care dormi și te uiți la soare, e nevoie să ieși și din bârlog și să hrănești mintea și sufletul. Plus că e important să mergi împreună cu cei mici și să vizitezi tot felul de locuri despre care vor învăța sau au învățat deja la școală. Pentru asta, fac o cercetare serioasă înainte, îmi notez pe un carnețel, și când pornim să vizităm le fac și o mică explicație a ceea ce urmează să vedem. Am avut frumoasa surpriză ca în anumite locuri, Daria să preia discursul și să ne facă o prezentare interesantă a zonei (ea e pasionată de geografie).
  • Cazarea. Ador să ne cazăm la pensiuni. Mici, cochete, cu posibilitatea de a lua masa la ei. Am experimentat toate tipurile de cazări de-a lungul vremii (hotel cu toate tipurile de stele – de la 2 la 5 – motel, resorturi, gazde, etc) și am concluzionat că pentru familia mea cea mai potrivită este pensiunea. În general, îmi îndrept atenția spre pensiuni până în 10 camere, pentru că se creează o atmosferă familială cu toți cei cazați de acolo (asta în cazul în care nu am ocupat pensiunea în totalitate cu grupul nostru), pentru că pot relaționa altfel cu proprietarii, mâncarea se face zilnic, e proaspătă, am posibilitatea de a le cere să fie gata la o anumită oră, în funcție de programul copiilor (mai ales când erau mici) evitând astfel ore lungi de așteptare, supărări și nervi. Pensiunile, de regulă, le aleg prin recomandari de la prieteni sau oameni de incredere, pentru a nu fi în situația de a ajunge într-un loc care nu are nicio legătură cu ceea ce se prezintă pe site-ul lor (da, din păcate, există și astfel de situații).
  • Rezervarea. După ce fac cercetările privind pensiunile, rămân la aproximativ 3, din care să aleg. Când mergem cu grupul, evident că cer și părerea celorlalți și ne raportăm la cerințele pe care le avem și la buget. Caut să fie condiții nici prea-prea, nici foarte-foarte. Primează curățenia și nu luxul, mă interesează să existe un living în care seara să se zbenguie copii și o curte în care ziua să țopăie în voie. Dacă există și locuri special amenajate pentru ei, cu atât mai bine. Cu câteva luni bune înainte de perioada stabilită, fac rezervarea. E importantă pentru mine prima impresie pe care mi-o lasă la telefon proprietarul pensiunii. Mi s-a intâmplat să am și conversații neplăcute, dar spre bucuria mea, sunt destui cei care au înțeles cum să facă treabă bună.
  • Pregătirea copiilor. Le spun cu ceva vreme înainte că vom merge în cutare și cutare loc. Pe Daria o implic în alegerea locului, îi cer părerea și ne sfătuim. Chiar dacă ei au încredere în mine și alegerile pe care le fac pentru vacanță, eu prefer să îi întreb. E important ca toată lumea să fie în temă cu plecarea și să știe la ce să se aștepte. Cele mai multe nemulțumiri apar atunci când omul are niște așteptări și realitatea e diferită de acestea. Și uite așa se poate duce pe apa sâmbetei frumusețe de vacanță…
  • Bagajele. Eiiii, aici e treabă grea. Pe la începuturi, plecam aproape cu toată casa după mine. În fine, dacă aș fi avut un tir, probabil aș fi preferat să pornim la drum cu acesta decât cu mașina mică. Mai ales în anii în care copiii erau mici (până în 2 ani). Atunci eram atât de panicată că s-ar putea întâmpla orice, oricând, încât burdușeam în geamantane toate medicamentele posibile și imposibile, aproape întreaga lor garderobă (dacă va fi frig și va ploua?! și luam haine groase, dar groase, atunci când plecam la mare; dacă se murdăresc și nu am unde să spăl?! și luam vreo două rafturi de haine; dacă nu sunt suficiente fructe pe-acolo și n-am ce să-i dau de mâncare copilului?! și căram kilograme de fructe după noi și tot așa) spre exasperarea omului de lângă mine, care cedase să mai lupte pe acest subiect. Ba chiar ajunsese la momentul în care făcea tot soiul de ironii pe seama mea. ”Nevastă, a mai rămas un colțișor neocupat în mașină. Ce crezi? N-ar trebui să mai luăm ceva pentru copii?!”. În fine, m-am potolit. Acum fac bagajele militărește cu strictul necesar și una în plus. Număr zilele de concediu, un schimb de haine pentru fiecare zi, antitermice și pornim.
  • Drumul. De regulă facem drumul cu mașina. Pentru asta, prefer să plecăm când e ora de somn a lui Rareș. Știu că aproximativ 2 ore doarme nestingherit. Uneori, i se alătură și Daria. Dacă ea nu doarme, citește și se păstrează liniștea. Facem drumuri de maxim 4 ore. Dacă sunt necesare mai multe ore de drum, oprim, luăm masa pe undeva, ne dezmorțim, îi lăsăm pe copii să-și mai consume energia și continuăm. Fiecare dintre copii are cu sine câte o jucărie, un joc, o carte, ceva care să îl intereseze o bucată de vreme. Înainte de a porni motorul mașinii, discutăm cu ei și le spunem că fiecare dintre noi își dorește să se relaxaze, fiecare dintre noi este în vacanță, prin urmare e important să ne respectăm unii pe ceilalți, să ne ajutăm între noi și să ne comportăm firesc. Mai există ieșiri din decor, mai cu seamă când Rareș e obosit. Dar facem față. Pe drum, cântăm, discutăm, jucăm diverse jocuri – fazan, să construim o poveste – sau pur și simplu privim pe geam și ne bucurăm de câte un asfințit de soare, de natură.

Și apoi urmează vacanța în sine. Zilele în care ne bucurăm unii de ceilalți. Când păstrăm în mare parte programul nostru firesc, dar acceptăm zile în care Rareș nu mai doarme la prânz, sau rămâne să se joace până mai târziu, sau altele de acest gen. Vacanța este o perioadă de relaxare, de stare de bine, de reîntâlnire a noastră și de timp petrecut noi toți. La acest moment din viața mea, vacanța înseamnă copiii. Bucuria de a-i vedea pe ei fericiți cu noi!

Dacă aveți de adăugat alți pași la pregătirea vacanței, vă invit să o faceți!

 

Share

Mi-ar plăcea să aflu părerea/experiența ta

comments